Expoziția artistului vizual Flavius Lucăcel „Edenul din Silvania” va fi inaugurată în Galeria ICR Madrid

Expoziția artistului vizual Flavius Lucăcel „Edenul din Silvania” va fi inaugurată în Galeria ICR Madrid miercuri, 6 iulie, la ora 19:00, în prezența artistului. Va fi deschisă în perioada 6 iulie – 12 august, de luni până vineri, între 10:00 și 17:00.

Tablourile expuse sunt practic rame de ferestre recondiționate care încadrează obiecte textile reconvertite: cămăși și cuverturi, vestoane și cearșafuri, ștergare și covoare de perete.

Prin această expoziție artistul valorifică artistic patrimoniul material și imaterial al Țării Silvaniei. „Am folosit pentru aceste lucrări: ștergare și țoale vechi țesute de femeile din satul meu Aluniș, Sălaj: Clara Năprădean, Suciu Maria și Rozalia, mama mea. Geamurile, meșterite de Gheorghe Sână din satul Tihău, mi-au fost dăruite de fiul acestuia, care le-a păstrat cu grija după demolarea vechii case părintești. Am recuperat de asemenea rame ale geamurilor din clădiri monumentale clujene ce se «reînnoiesc» cu termopane. Sunt meșterite la sfârșitul secolului XIX lea în atelierele de la Budapesta iar lemnul, feroneria și îmbinările sunt intacte, cu siguranță făuritorii lor au muncit temeinic. Le-am folosit cu bucuria și încrederea unui constructor, ce adaugă într-un edificiu ca liant energia trecută prin mințile și gândurile unui îndelungat șir de creatori din familiile noastre și nu numai. Ieșit din îngrijorarea pierderii rădăcinilor noastre, demersul meu e un îndemn timid să păstrăm ceea ce au făcut ei”, mărturisește Flavius Lucăcel.

Flavius Lucăcel (pseudonimul lui Gheorghe Traian Lucăcel) s-a născut pe 26 august 1968 la Aluniş, jud. Sălaj. Pictor cu numeroase expoziții la activ și totodată dramaturg jucat și publicat, clujeanul este un polivalent greu de prins într-o formulă. A publicat 13 volume de teatru, a fost nominalizat pentru Premiul UNITER pentru cea mai bună piesa a anului 2015 (Singurătatea pietrelor), a obținut numeroase premii, printre care Premiul Piesa anului conferit de Clubul Dramaturgilor din Bucureşti, Premiul „Radu Stanca” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România sau Premiul „Negoiţă Irimie” al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. A prezentat o serie de spectacole-lectură și are la activ numeroase proiecte expoziționale.

Pe fereastră. Edenul din Silvania

Pe fereastră te poți uita la lume. Din casă. Pe fereastră te poți uita și în casă. Din lume. Proiectul lui Flavius Lucăcel ne propune o fereastră-oglindă. Dar și o fereastră-tablou. O oglindă dramatică, tristă și veselă, a unei lumi care nu mai există decât în casă. O lume care, de fapt, nu prea mai există. Decât în amintirile unor bătrâni, uitați de lume. Nici în Alunișul Sălajului atât de drag pictorului. Pe această fereastră și muzeu sentimental te poți uita și din afara casei, dar parcă artistul ne îmbie să ne uităm din casă. Să ne aducem aminte de lumea modestă dar înălțătoare a satului românesc, de obiectele casnice ori ceremoniale cu care țăranul și-a petrecut trecerea prin lume. Tabloul-fereastră poate fi și „opac”, rod al celebrei autonomii a esteticului, zăgaz între lumi interioare și lumi exterioare, între cosmos și microcosmosuri, între lumină și întuneric. Flavius Lucăcel susține mai degrabă o „înălțare” a ferestrei, chiar „plină” de rememorări ale unui trecut fizic, o, fie și patetică, a unei lumi care nu prea mai există.

Nu prea mai există nici fereastra mică dublă, specifică caselor vechi, nu prea mai există nici tradiționalele case vechi, nici țărani. Există, poate, țărani care nu au ajuns orășeni sau orășeni care nu au devenit țărani. Ici, colo, mai găsești case vechi în care mai există o închipuită expoziție cu lădoaie și perini… Țăranul Flavius Lucăcel, până la urmă, scoate pe fereastră averea, zestrea satului de odinioară, să o vadă lumea de azi, lume care și-a pierdut și deprinderea de a privi pe fereastră. Să se uite, adică, în oglindă. Să-și rememoreze nemurirea. Și Edenul din Silvania. Un paradis nu doar imaginar./ Daniel Săuca